Etichete

vineri, 19 februarie 2010

toate panzele sus!

mancarea este una dintre relatiile noastre cu lumea. eu simt nevoia sa pun ordine in aceasta relatie a mea cu lumea. simt nevoia sa inteleg, sa armonizez, sa creez structuri si sa inteleg legile.

mancarea este unul dintre lucrurile care ma leaga de trecut si este intrinseca fiintei mele din acest moment. imi poate face bine, asa cum imi poate face extrem de rau. ambivalenta asta ma fascineaza. mancarea nu te poate lasa indiferent. cel mult poate sa ti se para fada, dar sistemul tau o va integra si accepta intr-un fel anume. o vei resimti intr-un anumit fel, iar legatura e directa si simpla.

ma uimeste complexitatea acestui sistem. dintii, limba, intestinele, enzimele, sucurile gastrice. azi am primit o carte pe care vreau sa o citesc cat mai repede- 'the second brain'. este despre creierul din stomacul nostru. asa cum banuiam, e o intreaga lume.

eu am o relatie controversata cu mancarea. admir oamenii care respecta mancarea, care o integreaza intr-un ritual, care isi privesc trupul ca pe un templu. la mine templul asta e uneori gara, alteori bordel, alteori incercam sa construim o casa de rugaciune, caramida cu caramida.

am inceput sa fac asta acum cateva zile. band suc verde dimineata, pe stomacul gol si incercand sa mananc cat mai sanatos. tinand post miercurea si vinerea, mancand peste si band mult ceai verde, apa. in mod surprinzator, de ieri am inceput sa resimt simptomele unei raceli. eu racesc foarte rar si avand in vedere regimul meu de viata pretins sanatos din ultimele saptamani, sportul practicat regulat.........m-am infuriat gandindu-ma ca nimic nu da roade.
de dimineata, simptomele se acutizasera. azi nu am fost buna de nimic. am incercat sa fac ardei umpluti. a iesit o ciorba comestibila, dar neatractiva vizual. am incercat sa fac o prajitura cu portocale, reteta noua si imbunatatita de mine. a iesit nasol.
numai painea a fost buna.
reteta e de la Ina, am s-o pun aici, ca s-o tin minte.
dar am citit ca simptomele de raceala vin ca un efect al detoxifierii. nu prea imi e clar cum se intampla asta, dar sper ca asta sa fie motivul. altfel, nu imi explic cum cu toata explozia de vitamine si sanatate pompata cu perseverenta, eu am impresia ca am racit.

jurnalul asta e nu numai un jurnal culinar. am sa incerc sa intocmesc o colectie de retete care mi-au reusit si m-au facut sa ma simt bine. am sa incerc sa inventez chestii noi.
dar asta va fi mai mult decat un caiet de retete. urmaresc sa pun ordine si mai ales bucurie in ceea ce mananc. hrana este sfanta, este o binecuvantare si vreau sa ajung sa o privesc asa.

casa miroase a paine. mi-a iesit putin deformata, dar in rest e delicioasa. data viitoare am sa ii pun si seminte de floarea soarelui si o voi tavali prin susan intr-o forma rotunda. dar pentru o prima incercare e perfecta si plina de fibre. nici nu se compara cu mizeriile in ambalaj de plastic numite 'wholemeal'.

maine, suc verde din nou. si continuam cu toate panzele sus!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu